Credinţă, ştiinţă, ştiinţe naturale

Prima conferinţă de mare interes, organizată de Fundaţia Studium Academicum, din anul 2006, a avut loc în centrul Posticum din Oradea.

Szatmári Elemér, vicepreşedintele fundaţiei a salutat pe cei interesaţi - în număr de cca. 65 de persoane - exprimând mulţumirea faţă de Centrul Posticum care prin asigurarea locului a dat dovadă de o bună cooperare.

Bruncsák István, preotul romano-catolic, a ţinut întroducerea biblică - evlavia - pe baza Sfântei Evanghelii lui Ioan cap. 4 (conversaţia lui Isus cu femeia samaritană de la fântâna lui Iacob) prin care a atras atenţia asupra unei convorbiri prin care cu ajutorul lui Isus se poate atinge scopul adevărat, anume mântuirea omului.  

În privinţa legăturii dintre versurile biblice şi tematica conferinţei a subliniat: conversaţia dintre credinţă şi ştiinţele naturale adesea ne amintesc de conversaţia personajelor din Biblie: în legătură cu aceeaşi problemă (în întâmplarea biblică aceasta fiind apa) una este punctul de vedere al credinţei, respectiv al teologiei, şi alta este al ştiinţelor naturale. După cum şi din întâmplarea biblică reiese, ca să se întâlnească două opinii este inevitabilă învingerea neâncrederii, incetarea campaniei de discreditare reciprocă, terminarea discuţiilor de lângă- sau deasupra capetelor.

În cuvintele sale de încheiere părintele a însumat: pe Isus îl înteresează savantul şi nu ştiinţa.

Dr. Szilágyi Béla cercetător-fizicean al Institutului Albert Einstein din Potsdam, a recunoscut că în momentul când i s-a comunicat titlul referatului pe care urmează  să-l prezente a fost cam surprins. Titlul Să fie nişte luminători în întinderea cerului sugera mai degrabă o tematică astronomică, decât munca pe care-l exercită.

Referentul a proiectat spectaculos - ilustrând cu tablouri - unele părţi al universului prin aceasta şi sistemul de constelaţie al pământului, la urmă atrăgând cu fermitate concluzia cum: când cercetăm şi privim universul, este justificată presupunerea că miracolul al cărei frumuseţe şi ordine este parţial cunoscut este creaţia unui Dumnezeu care avea plăcerea în frumuseţe şi ordine.

În concluzia finală a referatului a accentuat: În privinţa teoriei evoluţiei şi al exploziei astronomice se merită să cumpănim faptul, că haosul (desordinea) unei camere se poate schimba în ordine în două feluri: întră o persoană şi face ordine, sau aruncăm o grănadă în cameră şi vor sări toate obiectele la locul lor de destinaţie. El însuşi credere prima variantă, adică în creaţia unui Dumnezeu care are plăcere în frumuseţe şi ordine.

După referat participanţii şi-au formulat întrebăriile la care cel întrebat în primul rând a răspuns pe baza convingerii sale de credinţă.

Următoarea expunere a fost susţinută de perotul Kodácsy Tamás, teolog-matematician, colaborator ştiinţific la Centrul Jesenius din Budapesta. Titlul referatului a fost Cogito, ergo mundus talis est - Cugetez, deci aşa este lumea.

În întroducerea sa a remarcat că titlul a fost ales în aşa fel încât să nu-i sperie pe cei interesaţi, mai degreabă să-i motiveze la participare.

În referatul său a dezbătut relaţia dintre credinţă, ştiinţă şi ştiinţe naturale, precum teoria cosmologiei antropice.

În legătură cu referatul anterior a relatat că dacă acele constante fizice cei ce hotăresc regulile fizice cu puţin ar fi altele, atunci această lume n-ar exista, n-ar exista viaţă.

Pune întrebarea: Cum putem fi aici? Cum există că suntem intr-o lume care ne permite să ne gândim despre ea, prin faptul că ne gândim despre univers, putem să declarăm că aşa este această lume? Întrebarea ne sugerează ideea că nu poate exista o lume care să nu ne permite să ne gândim despre ea. Prin aceasta apare foarte dominant rolul observatorului în descrierea imaginii formate despre univers.

Referentul a ţinut discursul pe baza unui citat, ca pe urmă să facă o dezbatere detaliată asupra acestuia: "...se poate numi teorie antropică acel fenomen când rezultatele cercetărilor noastre sunt limitate de acele condiţii, care sunt necesare pentru prezenţa noastră ca observator. (Deşi situaţia noastră nu este centrală în mod necesar, totuşi într-o oarecare măsură neapărat este de onoare.) Brandon Carter, 1970.

Întrebările formulate în legătură cu cele expuse ne-au convins de faptul că problemele ridicate au fost prezentate în aşa fel, încât au reuşit să dea răspunsuri şi pe problemele unor teorii mai puţin cunoscute.

Balogh Barnabás le-a mulţumit oaspeţilor că prin referatele lor s-a ajuns la o mai bună cunoaştere şi aprofundare a unor probleme foarte interesante. Această ocazie ne determină nu numai să-i invităm şi cu altă ocazie pe oaspeţii noştri, dar să avem curajul şi la dezbaterea problemelor societăţii chiar şi în cadrul seminariilor organizate în viitor de Fundaţia Studium Academicum.