Aderarea României la Uniunea Europeană

Fundaţia Studium Academicum şi SGP din Olanda prin conferinţa din 13 octombrie 2006 cu titlul "Aşteptări şi posibilităţi în România după aderarea la Uniunea Europeană” a ajuns la un nou capitol cooperarea.

La conferinţa ţinută în Centrul Bisericesc al Bisericii Reformate din Oşorhei după deschiderea conferinţei şi salutări a urmat evlavia preotului reformat Borzási Gyula. Prezentările şi dezbaterea acestora a fost moderată de Csernák Béla.

Henk Jan van Schothorst - deputatul SGP-ului în  Comisia pentru afaceri externe din UE - ca prim referent ne-a schiţat etapele mai importante ale istoriei Uniunii Europene, elucidând acele circumstanţe datorită cărora România şi Bulgaria a reuşit încă în timp să adereze la statele membre.

În prezentarea sa cu titlul "Raportul Comisiei UE în legătură cu problematica aderarării României ca membru deplin” ne-a atras atenţia asupra greutăţilor cu care statele aderente trebuie să se confrunte. După părerea domnului Schothrst acesta va necesita mult efort pentru că cetăţenii statelor membre acceptă cu tot mai multă rezervă intenţia de aderare a statelor din afara UE.

Unde este locul şi care este rolul bisericilor, şi al organizaţilor bisericeşt de ajutorare din cadrul UE? Această idee a fost tratată de preotului Balogh Barnabás în prezentarea sa cu titlul "Rolul şi viitorul organizaţilor de ajutorare după aderare la UE din România”. Printre ltele a accentuat rolul al bisericii extrem de important în acest serviciu.

Cum spunea, şi în Uniunea Europeană vor fi oameni cu necesităţi sociale, mai mult decâ aceasta, prăpastia dintre unele pături sociale va creşte. Peste această prăpastie trebuie să se întindă o plasă socială în care biserica va fi o verigă importantă.

Recunoaşterea acestuia nu este doar înteresul bisericii dar şi al statului şi al celor bogaţi. Biserica Reformată din România ţinând cont de aceste puncte de vedere trebuie să-şi organizeze activitatea caritativă din cadrul Uniunii Europene.     

Întrebările celor prezenţi formate în legătură cu cele două prezentări au nuanţat esenţa celor spuse în referate.

După o scurtă pauză de cafea, Rinus Houtman, fostul guvernatot din Sud-Olanda, a vorbit - pe baza experienţelor personale - despre caracteristicile problematicii minorităţilor din Olanda.

În prezentarea sa "Politică de minoritate regională şi locală” a accentuat, că minorităţiile din Olanda sunt descendenţi ai foştilor imigranţi, a căror integrare în viaţa olandeză de toate zilele a ridicat şi ridică multe greutăţi, care este rezultatul diferenţelor religioase şi de tradiţie.

În calitate de guvernator a proclamat şi a realizat mai multe programe, ceea ce au slujit această integrare. S-au străduit cu programe de locuinţe, de învăţământ şi cu cursuri de limbă ca să-i ajute cât mai eficient minorităţile din Olanda să-şi găsească locul în societatea olandeză.

A menţionat, că acolo unde aceasta nu au reuşit, criminalitatea şi consumarea drogurilor a crescut brusc. Pentru evitarea acestora şi pentru calmarea tensiunilor societăţii, după opinia referentului, programele acestea trebuie continuate, şi este necesar iniţiirea noilor programe. Originalitatea prezentării, tonul sincer al referentului, au rezultat mare recunoştinţă în rândurile celor prezenţi.

Problematica minorităţii maghiare din România a avut rolul principal în prezentarea ministrului de stat al României Markó Béla cu titlul "Viitorul minorităţilor, politicii şi al economiei în România după aderare la UE”. A accentuat, că această minoritatea, ca element constitutiv în stat, diferă întru-totul de cea olandeză, atât în originea cât şi calitatea sa.   

A dat cuvânt acelor temeri potrivit cărora după aderarea la Uniunea Europeană în problematica minorităţilor va apare o stagnare, şi maghiarimea din România va rămâne cu atât cât a reuşit să realizeze înainte de a deveni membru al UE.   

În opinia referentului aceasta nu este aşa, pentru că problematica minorităţilor este un proces în care înbunătăţirea situaţiei celor afectaţi este posibil şi după aderare. După aderare unele dintre probleme se rezolvă de la sine, iar la altele trebuie mult licrate. Cu dispariţia graniţelor pare a se rezolva reuniunea maghiaro-maghiare, totodată autonomia secuimii încă lasă de aşteptat, dar după părerea lui şi acesta va atinge scopul.

La urmă participanţii au avut ocazia să se adreseze vorbitorilor elucidând astfel unele nedumeriri. Cei prezenţi au fost de acord cu faptul că în problematica minorităţilor este încă multă nesiguranţă, ingrijorare, dar se poate spera, că Uniunea Europeană va asigura cadrul necesar soluţionării paşnice şi liniştitoare a acestora.    

După încheierea conferinţei cei aproximativ 30 de participanţi au continuat discuţia la mesă albă.